Scrijele de cartofi

Srijelele imi aduc aminte de copilarie.

Am fost un copil nazbataios. M-am nascut si crescut intr-un orasel mic din nordul Moldovei, Darabani se numeste. Toata copilaria mea am facut numai prostii. La 2-3 saptamani, parintii mei erau chemati la scoala pentru a le aduce la cunostinta ce nazbatii mai faceam. Toata ziua eram prin copaci, pe role (pe vremea mea aveam role cu 4 roti), pe bicicleta, la tenis de masa, la gimnastica (am facut 4 ani gimnastica) sau cine stie pe ce coclauri mai umblam. La 11 ani, am scos masina tatalui din garaj (avea un IMS M 461) si am plimbat toti copii de pe ulita. Temele le faceam din zbor, repede, cand veneam acasa de la scoala. Nu-mi luau timp mult…..probabil nu le faceam pe toate. Apoi colindam orasul, vaile si padurile din jur. Iarna, cand ieseam de la ore, ma opream mai intai pe un derdelus din spatele scolii. Ma trageam pe sui (sui=ghetus), punand ghiozdanul sub fund. Mama imi cumpara de 2 ori pe an ghiozdan….hi,hi,hi. Bineinteles ca ziua incepea abia atunci pentru mine. Pana seara nu ma vedea nimeni pe acasa. Cand se innopta ajungeam si eu acasa (aveam grija sa ajung cu 1/2 ora inaintea parintilor. Dupa o cearta cu glas ascutit din partea mamei, cobora linistea peste casa noastra. Cat timp rasfoiam cartile si-mi faceam temele pentru a doua zi, tata curata cativa cartofi si-i cocea pe plita din camera (aveam o soba cu plita si cuptor). Cand simteam mirosul de cartofi copti, grabeam ecuatiile si tot ce mai aveam de facut pentru a doua zi la scoala. Afara ningea ca-n povesti iar in casa mirosea a cartofi copti. Am avut o copilarie fericita, fara griji.

Si acum sa va spun cum se fac srijelele. Cartofii se curata de coaja, se spala si se taie felii pe lung, groase de 4-5 mm. Se incinge plita (daca aveti plita la soba) sau puteti folosi o tabla de copt ardeii, pe care o puneti pe focul de la aragaz. Se presara plita cu sare si se coc scrijelele. Se intorc cu un cutit sau o paleta.

Pofta buna!